Satul Chipereşti, com. Ţuţora, jud. Iaşi, este aşezat de-a lungul râului Jijia, pe partea dreaptă, la 4 km est de localitatea Tomeşti şi la 7 km de Iaşi, fiind amplasat şi pe coasta dealului care separă localităţile Chipereşti şi Chicerea.
Istoricul satului şi a parohiei Chipereşti
Istoria acestui sat începe odată cu întemeierea primei postăvării din Moldova. Din articolul ”Grigorie Ghica Voievod “ scris de către Mihail Eminescu şi publicat în revista “Curierul de Iaşi” nr. 1 şi 3, din luna octombrie anul 1875, ar reieşi faptul că satul Chipereşti a fost întemeiat de către Domnitorul Ghica Grigorie Alexandru în secolul al XVIII- lea, cu ocaiazia înfiinţării primei fabrici de postav din Moldova, în locul care se cheamă “Chipăreştii”.
Tot pe locul acela erau şi morile de apă ale Mânăstirii Hrişca, pe care Domnitorul le- a cumpărat de la mânăstire şi a înfiinţat pe locul lor postăvăria, în jurul căreia şi- au construit şi muncitorii casele lor.
După ce s- a închis această postăvărie, locuitorii veniţi aici din alte părţi au rămas pe loc formând, cu vechii morari şi muncitori, satul Chipereşti. În jurul anilor 1845- 1850 a fost construită Biserica veche din mijlocul cimitirului, ca o simplă casă din lemn, vălătuci şi acoperită cu şindrilă, înfiinţându- se astfel parohia Chipereşti.
Din păcate, terenul pe care a fost amplasată biserica veche de pe versantul Chipereşti, a fost supus unui fenomen de alunecare activă încă din anul 1972 şi care continuă până în prezent. Aceste fenomene au afectat clădirea bisericii, pe care au fisurat- o şi au înclinat- o vizibil spre aval.
Până la al doilea război mondial, Chipereşti a fost filie la Parohia Osoi, iar după război a fost parohie de sine stătătoare, având ca filie Parohia Chicerea. După anul 1990, Chipereşti a devenit filie la parohia Chicerea, care era poziţionată la asfalt şi la drumul naţional spre vama Albiţa, situaţie care s- a perpetuat până în anul 2000.
Astfel, Parohia Chipereşti fost înfiintata ca parohie noua prin Decizia nr. 576 / 2000 , desprinsă ca fostă filie a Parohiei “ Sf . Treime “ Chicerea, devenind parohie de sine stătătoare începând cu 01.11.2000, odată cu instalarea actualului preot Leuştean Teofil.
Istoricul bisericii noi “Sf . Nicolae“ Chipereşti
Datorită situaţiei periculoase de alunecare a terenului pe care se afla Biserica vechece, s- au început, la iniţiativa unui localnic, dl Mihăiţă Neculai, lucrările la fundaţia Bisericii noi din Chipereşti în anul 1997.
Aceasta are amplasamentul în centrul localităţii, pe strada Principală nr. 40, chiar lângă Şcoala cu clasele I- IV din Chipereşti, cu acces la drumul comunal DC 23, care este în prezent asfaltat.
Sfinţirea locului de biserică a fost săvârşită de către delegaţii I.P.S. Mittropolit Daniel, P.C.Protopop Vilie Doroşincă şi P.C. Consilier administrative Vasile Andreica, în data de 24.06.1998, primind acelaşi hram “Sf . Nicolae“ ca şi biserica veche.
Construcţia Bisericii noi a fost finalizată în anul 2000, fiind realizată de către ctitorul principal, d-l Mihaiţă Neculai, împreună cu credincioşii satului Chipereşti. Biserica a fost construită conform Autorizaţiei de construire nr. 82/22.05.1998 şi a fost finalizată în anul 2000.
Sfinţirea bisericii noi a fost săvârşită la data de 01.10.2005 de către I.P.S Daniel înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
La Parohia Chipereşti au slujit următorii preoţi:
Pr. Dăscălescu Vasile, între 1978- 1988
Pr. Florea Gheorghe, între 1988- 1989
Pr. Mihăilă Dumitru, între 1989- 1997, când au început lucrările la fundaţia bisericii noi din Chipereşti.
Pr . Cojocaru Marcel: între 1997 – 2000. Piatra de temelie a fost pusă în data de 24.06.1998. Sub îndrumarea lui s– a realizat efectiv construcţia bisericii noi, finalizată în anul 2000, ctitor principal fiind d-l Mihaiţă Neculai.
Pr .Leuştean Teofil: din anul 2000, până în present
Caracteristicile bisericii noi
Lungimea bisericii este de 18 m, lăţimea de 7 m, înălţimea liberă în corpul biesericii de 6 m, iar cel mai înalt punct al turlei ajunge la 14 m.
Construită în formă de cruce, biserica are intrarea pe latura din nord printr- un pridvor mic şi o uşă la altar, şi este împărţită în pronaos, naos cu absidele de nord şi sud poziţionate pe axul transversal, şi absida altarului spre est. Peste zona pronaosului se desfăşoară pe verticală turnul clopotniţei cu înălţimea de 10 m.
Fundaţia bisericii este de beton ciclopian la o adâncime de 1,50 m şi o elevaţie de 0,50 m, având şi o centură la 50 cm de la linia terenului natural cu o placă de 12 cm dublu armată cu d= 12 mm.
Zidăria este executată din cărămidă plină în lăţime de 50 cm (2 cărămizi) cu mortar, consolidată cu stâlpişori de beton armat, cu armătura de rezistenţă din OB37. Planşeul este din beton armat cu armătură de rezistenţă, iar bolţile armate tot din beton armat.
Clopotniţa este asigurată cu stâlpişori din beton armat, iar centurile de legătură cu zidăria sunt de 50 cm.Şarpanta şi boltirea sunt executate din lemn tratat şi fasonat corespunzător, cu tălpi, popi, cleşti şi căpriori din lemn de răşinoase.
Învelitoarea este din tablă zincată de 0.5 mm grosime, pe asterială din scânduri de răşinoase şi vopsită la exterior.
Finisajul bisericii a fost realizat prin folosirea cimentului alb cu praf de piatră.
Pictura bisericii a fost executată în tempera de către pictorul buzoian Enache Jenică cu echipa, pe parcursul anului 2003. Este o pictură bizantină
În interiorul bisericii se găsesc: catapeteasma simplă, fără valoare artistică deosebită, confecţionată din lemn de stejar în anul 1999 de către dl. Drăgan Aurel, enoriaş al parohiei, cu icoane noi pictate la fel, un policandru nou model grecesc, cele două iconostase de închinare şi jilţul arhieresc, noi şi frumos executate tot din lemn de stejar, icoanele praznicale pictate în sec. XX, aduse de la biserica veche, fără valoare artistică şi istorică deosebită.
Ca şi obiecte de patrimoniu menţionăm totuşi următoarele cărţi păstrate: o carte de Tedeum din anul 1862 în lb. chirilică, o carte de Triod din anul 1816 în lb. chirilică, o carte de Penticostar din anul 1836 în lb. chirilică, o Evanghelie din anul 1837 în lb. chirilică.
Biserica mai este înzestrată cu două clopote noi, de 25 kg şi de 50 kg, primite prin donaţie în anii 2001 şi 2004.
În curtea bisericii se găsesc:
- Casa Socială cu parter şi etaj, cu dimensiunile de 14 m x 6 m, construită între anii 2006- 2009, nefinalizată încă la etaj. A fost ridicată prin contribuţia ctitorului principal dl. Boandă Viorel, fiu al satului, împreună cu donaţii ale dlui primar din Tomeşti, Timofte Ştefan, şi prin munca majoritară a oamenilor din sat. La parter se găseşte Sala de mese şi Bucătăria, iar la etaj se construieşte în prezent casa parohială.
- O fântînă acoperită cu lanţ şi găleată, realiyată prin contribuţia dlui Albu Cristinel,
- O masă şi o cruce de mozaic pentru săvârşirea slujbelor de Înviere, Aghiazma Mare etc., construită cu cheltuiala fam. Ghoreghiu,
- un pichet de incendiu dotat corespunzător.
Istoricul Bisericii vechi “Sf . Nicolae“ Chipereşti
În lipsa actului de fundaţie şi neexistând nici un fel de document sau inscripţie, nu se poate preciza data zidirii bisericii. Din investigaţiile făcute de către fostul preot Victor Băluţă printre bătrânii satului şi localităţile vecine, ar reieşi că biserica veche cu hramul “Sf. Nicolae” a fost zidită în jurul anilor 1840- 1845 din lemn, vălătuci şi acoperită cu şindrilă. Se crede că a fost construită din îndemnul preotului din acea vreme, cu ajutorul credincioşilor din satul Chipereşti. La început biserica era ca o simplă casă şi avea altar, naos şi pronaos. A fost ridicată la marginea satului, pe deal, în buza pădurii, chiar în mijlocul cimitirului.
În anul 1917, peste şindrilă, biserica a fost acoperită cu tablă neagră, şi ca adaos, s- a ridicat deasupra o turlă hexagonală care are 4 ferestruici. Lucrarea a fost executată cu ajutorul credincioşilor, dar şi prin bunăvoinţa şi osârdia Regimentului 2 Vâlcea pe timpul când se afla în refacere în acest sat.
În anul 1966 acoperişul bisericii a fost refăcut: şindrila şi tabla neagră au fost înlocuite cu tablă galvanizată, iar toată biserica a fost îmbrăcată în exterior cu tencuială de ciment şi s- au făcut trotuarele.
De- a lungul timpului, biserica a fost supusă mai multor operaţiuni de renovare,
dar nu spectaculoase, cea mai recentă având loc în anul 2009, când crăpăturile din pereţii exteriori au fost astupate, s- a văruit şi s- au vopsit catapeteasma, toţi pereţii interiori şi exteriori, iar tabla de pe acoperiş a fost înlocuită acolo unde a fost cazul.
Din păcate, terenul pe care a fost amplasată biserica veche de pe versantul Chipereşti, a fost supus unui fenomen de alunecare activă încă din anul 1972 şi care continuă până în prezent. Aceste fenomene au afectat clădirea bisericii, pe care au
fisurat- o şi au aplecat- o vizibil spre aval, de la intrare observîndu- se clar cum linia catapetesmei formează un unghi înclinat de circa 20 grade faţă de orizontală.
La intrarea în cimitir au mai fost construite o clopotniţă ( nu se ştie când) şi o Casă parohială în anul 1988, dar care nu a fost folosită decât câteva luni. După anul 2001, Casa parohială veche, care se afla într- un stadiu înaintat de degradare, a fost renovată şi transformată în Casă de prăznuire, cu Sală de mese şi Bucătărie.
În cimitir, pe mormintele ostaşilor morţi în număr de 122 din Regimentul 2 Vânători, din timpul primului război mondial, a fost ridicat un monument din ciment, în chipul crucii, pe un piedestal.
Caracteristicile bisericii vechi
Construcţia bisericii este simplă în formă dreptunghiulară de navă (14m x 7m) şi nu are aspecte deosebite interioare şi exterioare. Pictură murală nu are, numai la baza turnului pe patru laturi sunt zugrăviţi cei patru evanghelişti.
Pictura icoanelor este în ulei, fără să reprezinte caracteristici artistice deosebite.
Catapeteasma are cadrul din lemn moale, simplu şi vopsit în ulei. Pictura de pe ea este obişnuită la acea vreme, naivă.
Biserica nu posedă obiecte preţioase.
